Când dezamăgirile vă bombardează din toate părțile, nu-i așa că vă simțiți ca un copac golit de frunze, cu crengi bătrâne și vulnerabile ce stau să se frângă? De câte ori nu ați simtit nevoia să vă opriți și să curățați de bube trupul unui pom care nu se poate apăra?În inima pădurii mă simt ca acasă, pădurea mi-e soră bună de mamă. Ea mă mângâie cu palme duioase de frunze mătăsoase și-mi așterne covoare de mușchi si clopoți albaștri la picioare. Discuri cu privighetori și ciocârlii pune în cinstea mea și mă desfată cu fragi și mure.-Hai, adu… citeste mai mult