Afurisită fie inima-ţi ce-n mineŞi-al meu prieten chinuri a sădit!Nu-ţi e de-ajuns tortura ce prin vineÎmi trece? Şi pe el îl vrei robit?Privirea-ţi crudă mie-mi mă răpeşte,Dar el, sorbit în tine, e pierdut.Între noi trei o depărtare creşteŞi triplul chin pe mine a căzut.În pieptul tău tu inima-mi închide,Drept chezăşie pentru-a lui; de elMă ţine prins şi eu îl voi feri deRigorile din temniţa-mi de fier.  Cât o să-mi ţii captiv în tine-avântul,  Voi fi al tău cu tot ce am ‘năuntru.O varintă mai veche se găseşte aici…Blestem amarnic inima ce-… citeste mai mult