Când îți va fi greu, copile, te voi strânge în brațe!
Mi-am dorit să aud vorbele astea toată copilăria.
Am crescut în familia aia tradițională. Tata era stâlpul. Drept, serios, dur. Întotdeauna. Așa că nu m-a strâns în brațe. Aproape niciodată. Cel puțin nu să-mi amintesc eu.
Anii au trecut, unul câte unul. Brațele lui, atât de mult dorite de mine cândva, îmi deveneau tot mai străine. Atât de străine, încât, la un moment dat, nu le-am mai vrut.
Cu ce să mă ajuți tu? Nu m-ai ajutat niciodat… citeste mai mult Vezi sursa