M-a prins păcatul dragostei de sineCu tot cu suflet şi cu ochii-mi laşiÎn gheare şi nu-i leac să mă alineCăci inima i-a devenit sălaş.Sunt cel ce graţioasa-nfăţişareŞi formele-i perfecte şi le-adoră,Sunt cel ce sie-şi dăruie valoareŞi crede că-i deasupra tuturora.Dar când oglinda în sfârşit i-arată,Infamul adevăr că e-n etateI se îndreaptă strâmba judecată:Iubirea doar de sine-i nedreptate.  În tine văd ce-n mine eu ador  Şi-n anii-mi trişti sunt anii tăi – culori.Sonnet LXII (by William Shakespeare)Sin of self-love possesseth all mine eyeAnd al… citeste mai mult