Povestește Nikos Kazantzakis: „Rezonanța unor cuvinte mă tulbura teribil. Un cuvânt care m-a îngrozit când l-am auzit prima oară a fost Avraam. Cei trei „a” răsunau în mine, păreau să vină de departe, dintr-o fântână adâncă, întunecoasă și periculoasă. Șopteam în taină „Avra-am, Avra-am” și auzeam pași și un gâfâit în spatele meu – cineva cu labe mari, desculț, mă urmărea.