În fiecare dimineață urcam muntele cu un singur bagaj: un exemplar uzat din Alchimistul. Îl țineam sub braț ca pe o biblie. Oamenii din sat râdeau de mine. Spuneau că la cincizeci și doi de ani ar trebui să car vreascuri pentru la iarnă, nu cărți. Eu le zâmbeam și continuam să urc.Drumul era un grohotiș nesfârșit. Pietrele se rostogoleau sub tălpi, iar …
