Pentru că zeii lecturii sunt uneori după niște beții crunte, uneori se nimerește să citesc două cărți, una după alta, care să se potrivească într-un mare fel în marele mers al lucrurilor (sau cum este expresia asta șablonat, că tot o uit). Și e bine, e bine, zic. Pentru că așa simți mai bine ambele cărți. Și le pui într-un fel de oglindă perversă, în care le poți vedea pe amândouă mai bine. Și pe tine și mai bine.
Așa mi s-a întâmplat recent (concediul, ah, această oază de întors alene paginile…) cu ”Păpușile” de Cristina Nemerovschi și cu ”
Stiripesurse.ro
