A fost odată ca niciodată… O zi în care Poetul purta pe umeri cohorte de surâsuri. Atunci, cuvintele s-au prins unele de altele, şăgalnice, jucându-se de-a ziua cea bună. Cum astfel se aşeza candoare pe fruntea lumii, cuvintele, cu toate vocalele şi consoanele lor, voiau să scoată peştele din apă, ca să …

