Sunt la 80 de km de Bucureşti.
Ziua bunicii Florica. O curte, vreo 7 rude adulte şi 2 copii dolofani dormind, mâncare cât pentru 30 de oameni, 4 sifoane.
10 sticle de vin pline şi vreo 3 lăzi goale. Am ajuns târziu.
“Mamaie, am venit să te pupăm de Sarbatori, să îţi urăm la mulţi ani şi să plecăm, că noi trebuie să mai ajungem şi la…!”, încep timid.
“Fata asta cine e?”, întreabă bunica, uitându-se cu un ochi la prietena mea şi cu unul la sifon.
Am şanse să ghicesc 50 la sută. Elimin sifonul şi risc:
“Prietena mea, Adela! Cred.”

