MOTTO: „Ea (valabil și pentru el – n.m.) călătorește acum pentru a-și umple singurătatea cu peisaje” – Vintilă Horia, Jurnalul unui țăran de la Dunăre
Numai că peisajele frumoase ar aparține, cică, sufletelor urâte[1], se căznește să ne lămurească fals scriitorul exilat demult din România, în pofida protestelor mele vehemente. În fine, las sfada pe altă dată, la ce bun să ne ciorovăim în anotimpul vacanței estivale? Așadar, revin la Skiathos, după aproape zece ani, și observ dezolat că lumea s-a transformat radical, meschin de-a dreptul. Au apă
