Mulți mă întrebați de ce nu scriu mai des pe blog despre (ceea ce îndeobște se numește, generic) parenting. Pentru că, ziceți voi, rarele texte pe care le-am scris au fost savurate (de cea mai mare parte dintre voi) și, pe alocuri, contestate. Pentru că, nu-i așa, faptul că am trei prunci acasă, de vârste total diferite, îmi dă oareșce ”muniție” când vine vorba să scriu despre părinți și urmările lor în viața copiilor lor.