Sonet XXVII (traducere/adaptare după W. Shakespeare)Când noaptea patul mă îmbrăţişeazăŞi-mi dăruie odihnă celor vii,Mintea-mi rămâne înăuntru treazăŞi îmi porneşte-n lungi călătorii.Peregrinajul sfânt pe căi de gânduriSpre tine-l fac prin neguri, nemişcat,Căci ochii anevoie deschizându-iVăd precum cei ce văzul l-au uitat.Privirii-mi oarbe, trupul tău eteric,De neatins, îi pare-un giuvaierCe-mprăştie atrocele-ntunericPrecum o lună nouă sus pe cer.  De-odihnă-n amândoi n-o s-aibă parte,  Nici trupu-n zi, nici sufletul în noapte.Sonnet XCVII by Wil… citeste mai mult