Sunt prigonit de semeni şi de soartă,Mi-aştept însingurat şi trist sorocul,Zadarnic bat cu plânsu-n marea poartăA cerului şi îmi blestem norocul;ÎI pizmuiesc pe cei bogaţi în vise,Cei plini de-amici şi cei ce au de toate.Ferice, chiar de-n juru-mi Paradis e,Să mai ajungă sufletu-mi nu poate.Gândind la tine, însă, din mormântulDe căinare ies şi-ntors la viaţăRidic spre ceruri, mulţumindu-ţi, cântul,Precum o ciocârlie-n dimineaţă.  Reamintindu-ţi dragostea-nţelegi  C-averea ţi-este vrednică de regi!Sonnet XCVII by William Shakespeare  When in disgr… citeste mai mult