Am îndurat – să ştii! – cumplita iarnăA lipsei tale-n anul ce-a trecutŞi am privit afară prin lucarnăÎngheţuri şi-ntunerici, abătut;E dusă vara, iar fertila toamnă,Ce poartă-n pântec preţiosul rodAl primăverii, mi-a părut o doamnăCe-aşteaptă de la soţu-i dus un plodŞi tăinuie în vana-i abundenţăSperanţa tristă-a unui orfelin;E dusă vara fără-a ta prezenţăŞi păsările au tăcut deplin.  De-auzi un cânt – să ştii! – nu ele cântă,  Ci iarna ce prin frunze stă la pândă.Sonnet XCVII by William Shakespeare  How like a winter hath my … citeste mai mult