Sonet (CCCXXXVIII)
Am căutat cu râvnă pepitele de aurAscunse-n vadul minții și vinele de-argintÎn adâncimi de suflet; pe tine – Minotaur – Eu te-am găsit cu trupul în schimb, în labirint.Pe-atunci curgeau speranțe funambulești din ceruriȘi mă-ntâlneam cu vise în miez de zi, uimit,Dar viata ce putea fi-n nenumărate feluriS-a prefăcut de-odată în drum desțelenit.Mi te-ai urcat pe umeri ca un copil și zborulNu a mai fost posibil și-am renunțat cu greu La bogății; pe tine te-am indesat în golulDin minte și din suflet, lăsat de Dumnezeu. Dar după-atata trudă și chin neîntrer… citeste mai mult