Era ajunul Ajunului Crăciunului. Un brad mare până-n plafon şi mândru de podoabele sale domina livingul. În vârf îi lucea o stea argintie vestind naşterea lui Isus. Mai străluceau în el o grămadă de globuri roşii şi aurii, iar de pe braţele lui viguroase zâmbeau figurine voioase. Din colţurile livingului îl salutau cu timiditate câte un brăduţ-miniatură, îmbrăcat în veston cu paiete, iar pe geamuri şi pe uşă se răsfaţau coroniţe cu beculeţe colorate de pe care copilaşi îmbujoraţi şi îngeraşi dolofani te îndemnau să petreci sărbătoarea Crăciunului. Ne… citeste mai mult