Deși am fost un copil cuminte și învățam și bine la școală, nu-mi aduc aminte să fi auzit cine știe ce laude la adresa mea. Printre cele puține pe care le-am auzit și care chiar mi-au rămas în minte, având anumite ecouri, a fost faptul că tata se lăuda din când în când că sunt un copil cu simțul răspunderii în privința banilor, că eram mereu hotărâtă să economisesc banii pe care îi primeam de la rude de ziua mea sau cu diferite alte ocazii, ca mai apoi, cândva în viitor, să-mi cumpăr lucrurile pe care mi le doream. Eu, însă, nu am văzut niciodată chestia … citeste mai mult