Într-o bună zi, bună dar ploioasă și fără cer pe cer, Mexi veni acasă de la serviciul ei apretat la temperatura bățoșeniei autentice și îl găsi pe Noxi nu. Acasă mirosea totul a aer curat și astfel își dădu seama că mirosul normal al unei case nu este cel de bășini trase din plictiseală amestecată cu Vifon pui curry iute. Nu era nici Noxi, nici Alo, Noxi, telefonul lui sunând în gol din dulapul de haine, acum în varianta praf grămadă îndesate.