20 mai 2026. Se înserează. Pe valea Șugău, undeva între molizi și fagi o ciută de cerb iese pe drum, la loc mai liber. E liniște, munte, natură, ai zice că e splendid. Dar ceva se întâmplă mai jos, la câțiva kilometri. Se apropie.
Pe valea Șugău, în parte aparținând de municipiul Sighetu Marmației, printre case urcă niște oi. Și alte oi, și alte oi, de nu se mai termină. Înconjoară mașinile blocate printre ele pe asfalt, ca o curgere de oi către munte. Când și unde câte un păstor printre ele. Îl întreb pe unul dintre ei și îmi zice că sunt 2.000 de oi. Puhoi. Îmi zice oierul că acum urcă spre Țiganu; sau pentru corectitudine politică, ai putea zice că urcă spre Romu. Nu cred că am mai văzut atâtea oi la un loc prin Maramureș, parcă prin Făgăraș era ceva de genul. Efectul eco? Suprapășun…
