Pe la începutul postdecembrismului, cînd despre România se spunea că e cu fundulețul în două luntri, Ion Iliescu lansase teza unei așa zise democrații originale. Nu mă aventurez acum în prezentarea pe larg a tezei, de care am rîs mulți la ora respectivă, pentru că democrația e democrație, nu poate fi nici originală, nici neoriginală. Era vorba de o șmecherie prin care Ion Iliescu voia să înlocuiască pluralismul politic tipic democrației cu pluralismul din interiorul FSN.