Faptul că mulți membri ai actualului Cabinet sunt certați cu gramatica nu mai este un secret pentru nimeni. Teoretic, un ministru ar trebui să aibă instruirea minimă pentru a se exprima corect. Mai ales dacă este ministrul Educației.

Mai mult, deși pare greu de crezut, Monica Anisie este și profesoară de limba română. Adică îi învață pe copiii noștri cum să se exprime corect, inclusiv în scris.

Totuși, într-o recentă postare pe facebook, dumneaei pare a fi la întrecere cu Viorica Dăncilă în ce privește lipsa cunoștințelor de gramatică, reușind să o surclaseze detașat pe fosta șefă de la Palatul Victoria.

După primele două paragrafe aflate la limită, încep erorile care lăsa corigent orice elev de gimnaziu.

„Faptul (că mă opresc și vorbesc cu oamenii) nu e bine” – am pus intre paranteze subordonata atributivă, lăsând doar propoziția principală: „Faptul nu e bine”. Mai trebuie explicat ceva?

Un nou paragraf, o nouă prostie marca Anisie: topica frazei. Nu se deschid paranteze după virgulă, propoziția incidentă „ceea ce nu mă caracterizează” putând fi izolată de restul frazei prin liniuțe.

Urmează o eroare de logică, nu doar de gramatică: „Fiindcă sunt sinceră, nu e bine”. Propoziția subordonată subiectivă (bănuim că asta se vrea „Fiindcă sunt sinceră”) nu doar că nu prea se introduce prin conjuncția „fiindcă”, dar cu certitudine nu se desparte prin virgulă. Nu de alta, dar știm cu toții că NU SE PUNE VIRGULĂ INTRE SUBIECT ȘI PREDICAT.

Să continuăm obositoarea lectură a unui text SCRIS de ministrul Educației.

Două rânduri mai jos se impune virgula după a doua conjuncție „că”, dat fiind ca ea introduce subordonata completivă directă („ar trebui”), până la predicatul căreia mai sunt o mulțime de alte părți de propoziție.

Însă finalul este apoteotic: lăsând deoparte repetarea supărătoare (fără valoarea artistică) a substantivului „sinceritate”, ne lovim pe final ori de un nonsens, ori de un dezacord între subiect și predicat. Greu de zis „ce a vrut să spună autoarea” (ca să folosim o expresie din cărțile de comentarii literare pe care doamna Anisie nu pare să le fi citit).

„Atâta timp cât ei mă apreciază, iar părinții lor sunt alături de mine, îmi dă încredere că va fi bine”

Recitiți cu voce tare și vedeți ce înțelegeți. Nimic, este? Nu vă faceți griji! Nici noi.

Eliminând cele două subordonate atributive, ambele determinând substantivul „timp”, cel mai mare demnitar român în domeniul educației spune așa: „Atâta timp îmi dă încredere”.

Sau putem interpeta și altfel elucubrațiile primei profesoare a țării: „atâta timp cât ei mă apreciază” poate fi o completivă de timp, „părinții lor sunt alături de mine” este tot completivă de timp, ambele putând fi comprimate în sintagma „pentru o perioadă”, astfel că propoziția simplificată ar suna așa: „Pentru o perioadă îmi dă încredere”.

Desigur, mai putem contrage primele două subordonate și ca fiind subiective, propoziția simplificată sunând astfel: „Aprecierea și alăturarea îmi dă încredere”.

Ne oprim aici. Rămânem în România #educată de dna. Anisie