Mi-e aşa de dor de Hagi…
Stiu ca n-avem echipa si ca nu jucam mai nimic.
Dar, asa mi-e dor de un Turneu Final.
Mi-e dor de Balint din 1989, care dadea doua goluri Danemarcei.
Eram pusti, am fost la meci, imi rasuna si acum in cap de strigatele unor oameni care nu aveau prea multe motive de fericire.
Inca mai cred ca descatusarea de atunci a romanilor le-a dat curaj sa porneasca Revolutia…
Mi-e dor de fiara de Lacatus de la Mondialul din ’90, care l-a pacalit de doua ori pe Dasaev.
Ce senzatie unica era sa invingi UR… citeste mai mult
Vezi sursa