In timpul studenției ucenicia mea în ale scrisului s-a incheiat. Terminam etapa versificărilor dimoviene, a eseurilor deșteptăcuțe și iconoclaste, a prozelor ratate. M-am apucat într-o noapte – obosit de tocit, pregăteam un examen nesuferit de logică matematică – să scriu un roman. Spre mirarea mea, după niște ani, am scris pe ultima pagină „sfîrșit”. Mai mult, am reusit să-l public. (Luxul melancoliei, 1982, editura Cartea românească). Travaliul a durat fix 4 ani pîna la ultima versiune. A inceput astfel. Am cumpărat un caiet studențesc mare, dictando, am scris … citeste mai mult