În jurul meu pădurea se răreșteȘi foile din brațe mi-au căzutCa niște frunze; ochii-mi joacă festeȘi până-n iarna nu mai este mult.Din piept mi-s smulse roadele cu-n cleșteÎn schimbul unei rații mici de lutȘi de lumină; ‘n spate-s numai cresteȘi-n față hăul cu-amintiri, abrupt.De-o să mă prindă moartea ca pe-un peșteÎn undiță n-am să mă zbat, ci mutVoi arde în funalele celesteȘi doar prin scris voi mai avea trecut.Ne-om revedea – să nu ai grijă! – pesteO vreme-n Cer, prietene pierdut…. citeste mai mult