E ușor să vorbim despre generații ca despre niște lumi separate. În realitate, Gen Z nu a apărut dintr-o ruptură, ci dintr-o acumulare: crize economice, incertitudine, o realitate care s-a schimbat prea repede. În 2026 nu mai sunt „cei care vin”. Sunt deja aici – în birouri, în spații de lucru flexibile, în apeluri și conversații purtate pe ecran – și privesc munca cu o luciditate pe care alte generații au dobândit-o mai târziu.
Dacă îi judeci prin ideea de stabilitate și loialitate pe termen lung, pot părea nesiguri. Dacă îi privești fără această lentilă, vezi altceva: prudență. Au crescut într-o lume în care promisiunile s-au schimbat des și în care siguranța a devenit provizorie. De aceea nu mai cred automat în discursuri despre „viziune” sau „cultură organizațională”. Au ne…
