În primăvara acestuia an am citit o serie de nuvele de Franz Kafka. Cred că nuvela „O dare de seamă pentru o academie” poate fi citită astăzi ca o cheie surprinzător de potrivită pentru felul în care oamenii reacționează la inteligența artificială. Nu pentru că Kafka ar fi anticipat chatboții sau calculatoarele, ci pentru că a înțeles ceva mai profund: omul este vulnerabil în fața imitării convingătoare a omenescului.
Când o entitate neumană vorbește ca noi, răspunde ca noi, adoptă gesturile noastre simbolice și intră în formele noastre instituționale de comunicare, tindem să-i atribuim mai mult decât vedem de fapt. Tindem să confundăm performanța cu viața interioară, comportamentul cu conștiința, fluența cu înțelegerea.
Stiripesurse.ro
Kafka, despre slăbiciunea omului pentru imitarea omenescului și, fără să știe, despre capcana în care cădem astăzi în raport cu inteligența artificială
