Uneori este atâta tăcere, încât auzi cum se scutură în suflet iluziile. Se desprind ca frunzele uscate de pe ramuri și cad foșnind. Luniștea care s-a așternut peste așteptarea zadarnică te conduce să realizezi că nu poți păstra la infinit rezidurile. Pe ramurile aflate pe rod nu trebuie să staționeze frunze veștede, ci locul este rezervat mugurilor, florilor și fructelor viitoare. Acesta este tăcerea care te trezește la realitate. Analiza microscopică a pliurilor sufletești se face pe fondul unei liniști desăvârșite.Când sufletul arde la para incertitudinii și ai … citeste mai mult