„A fi încrâncenat şi a fi înţelept sunt două stări ale spiritului uman adesea contradictorii. Între lupta armată şi lupta politică e o anume diferenţă. Multe dintre marile bătălii despre care am învăţat la istorie s-au încheiat odată cu apusul soarelui şi ele au decis soarta combatanţilor pe parcursul unei singure zile.  În schimb, soarta unei lupte politice se decide pe termen lung. De aceea, mai mult decât în orice alt fel de luptă, în politică înţelepciunea trebuie să predomine în faţa încrâncenării.

Exemplul OUG 15/2012 este pilduitor în acest sens. Dacă Guvernul ar fi numărat până la zece înainte de a o emite, nu s-ar fi trezit în situaţia de a debuta atât de timpuriu cu „palmaresul” actelor socotite drept neconstituţionale.

Întâi de toate, am promis că nu mai dăm ordonanţe de urgenţă. În al doilea rând, cei care l-au sfătuit pe primul ministru că se poate să ia banii primăriilor, pentru că şi cei dinaintea noastră au făcut-o, l-au sfătuit greşit. Cei de dinainte, când au luat banii, au făcut-o după ce anul bugetar se încheiase, nu în timpul exerciţiului bugetar. E drept că puteau să lase primăriilor banii, nu aprob această măsură, mai ales că banii aceia daţi în 2008 aveau cam aceleaşi destinaţii, acoperirea datoriilor şi investiţiile. Dar, dacă voiau – şi, din păcate, au vrut-o – puteau lua banii necheltuiţi până la 31 decembrie 2008. Nu e cazul  HG 255/2012 care nu avea nici un termen de decădere, deci era valabilă până la sfârşitul exerciţiului bugetar curent.

M-am numărat printre criticii acelei  HG 255. Modul în care, de pildă, Guvernul a alocat, către primăriile din mediul urban, sumele exclusiv către oraşele conduse de primari PD, UNPR sau UDMR a fost scandalos. Dar nu putem îndrepta o eroare printr-o altă eroare. Dacă facem ca ei, riscăm să ajungem ca ei. Noi trebuie să fim diferiţi, mai ales că vin nişte alegeri parlamentare la care vom cere românilor să voteze altceva decât ce au avut în ultimii trei ani”, scrie pe blog Varujan Vosganian.