Horațiu Dudău
Eram câțiva. Colegi de liceu, prieteni de bloc. După masa, dispăream unul câte unul, să nu dăm de bănuit. Nu știai niciodată unde-i ochiul care vede tot. Ușa casei de lângă poștă era deschisă, intram pe rând, când eram siguri că nu e nimeni pe stradă. Cu emoții. Ne …
Stiripesurse.ro
