Cînd omul se lungește pe iarba ușor reavănă, cu mîinile sub cap, să privească spre cerul înstelat, în mintea sa se ițesc tot soiul de gînduri. Cine să știe la ce cugetă?! Poate îl frămîntă grijile zilei sau poate meditează la micimea omului în univers, poate chiar la călătoria stelelor pe cer, la cît or fi și ele de trecătoare sau la cum ar putea el să ajungă la …
