“Oamenii au canini, ceea ce dovedeÈ™te clar faptul că suntem făcuÈ›i pentru a mânca carne!”, răcnesc în gura mare, victorioÈ™i, ca È™i cum ar decreta un adevăr suprem È™i de necombătut, cei care, copleÈ™iÈ›i de greutatea contraargumentelor, încearcă, cu disperare, să-È™i apere ruÈ™inosul obicei carnist. AÈ™adar, cu emfază È™i cu un comic aer de superioritate, aceÈ™tia rânjesc satisfăcuÈ›i, ridicând, încet È™i ostentativ, o buză fleÈ™căită È™i lăsând să se ivească, falnic, un canin, deseori mult prea îngălbenit și tocit de vreme. Cum? Asta e tot? Cu asta
