De fiecare dată când plecam de acasă înapoi în UK, deja știam care-i următoarea venire, iar în aeroport ne și uitam de bilete. A fost un fel de pact tacit, o promisiune pe care mi-a făcut-o H. înainte de acel zbor care ne ducea la Regină, când nu mă mai puteam opri din plâns. N-am să-l uit niciodată cum m-a strâns în brațe să-mi mai ia din suspine și mi-a spus că putem face regulă de venit lunar la Sibiu. Sau și mai des, când vrea inima mea și îi e dor de mama.