despre pindar, știam că nu e poezie, și că e ceva greu de citit. într-adevăr, trecerea de la o idee la alta (saltul pindaric), de la o perspectivă la alta – pe care traducătorul o respectă – face lectura dificilă.însă forma pe care o avea această „poezie“ m-a uimit peste măsură: în primul rând că era o manifestare publică. după ce câștigătorul de la olimpiadă era premiat – era primit în orașul lui cu manifestări publice în care pindar era plătit să creeze: compunea nu doar poemul, ci compunea și muzica – din harfă și fluier – dar și coregrafia de grup (dansul corului alcătuit din cetățeni). imnurile pindarice (ca formă și conținut) ține mai mult de perioada arhaică, a lui homer. așa cum m-am mirat de imnurile homerice, care conțin niște povești ale unor zei, și odele pindarice cuprind mult…
Stiripesurse.ro
