Citind în fiecare zi cum e cu casa de-acasă, îmi dau seama că, indiferent de poveste, fie ea a adăpostului nomad, fie a cochiliei-casă purtată peste tot în spinare, fie a locului curat, fie a pragurilor străine, fie a casei Domnului, fie chiar a curţii, ajungem să scriem cu toţii despre mame, bunici, sau alte zâne ale copilăriei …
