Răzvan Dițescu
O bătaie. Urmată de alta în alt ton. Din nou. Și din nou; bătăi defazate; heterogene. Iar mama nu știe. Sau știe, și tace. Și doctorul scrie ceva într-un carnețel fără să mă privească. Iar gândul mă duce la mare. La cum valurile vin unul după altul. Și mă gândesc …
