Se scuturau sacii cu făină ai iernii în văzdul și dealurile păreau  prăjituri cu frișcă. Zarea se îndepărta și se apropia, brazii își plecau capetele știind că în curând securea-călău se va umple de sângele lor. Am luat sania, am acoperit-o cu o cergă, am așezat copilul confortabil pe ea și ne-am dus să vedem pădurea de brazi tineri, cu gând să ochesc un brăduț perfect pe care să i-l aduc după ce adoarme.-Mami, nu este așa că ucizi o floare când îi rupi petalele și le arunci în aer fiindcă ai tu poftă de ploaie de petale? Știi te-am rugat de-atâte… citeste mai mult