August 1990, București. Scot din pachetul de hârtie îngălbenit de vreme dantelăria ce ani la rândul lăsa discret să treacă peste masa de nuc, peste bufet și pendulă lumina zorilor sau lumina lunii, în nopțile vacanțelor la bunici – perdeaua care a fost cusută de Valeria Ștefănescu elevă în clasa a șasea în 1911.
Caut fotografii, caut scrisori, vreau să aflu, aș dori atât de mult să știu cât timp a croșetat cu mânuțele ei de elevă în clasa a șasea perdeaua cea mare de ață groasă de bumbac. Nu, nu mai pot să o întreb pe bunica Valeri nici câtă aț
