Copilăria e ca o dulce beție a simțurilor, totul e fie exagerat, sunete, imagini, mirosuri, fie nelămurit și neimportant, ca ziua de mâine ori pericolele de tot felul. În copilărie, ca în plină beție, timpul nu se măsoară după ceas, o zi poate fi lungă cât o lună, iar bucuriile cele mai mari nu țin de vreo izbândă deosebită, ci de lucruri mărunte, cele cu impact imediat și cel mai adesea de scurtă durată. Copilul trece de la o stare la alta cu lejeritatea bețivului bonom, nu ține ranchiună și se poate împrieteni de pe o clipă pe altă – tot la fel de repede