În 2015 a început să îmi pese. 2015 a fost anul în care parcă, cumva, lovită de meteoritul vieții, mi-am dat seama că nu-s vreo oaie fără cap, care trăiește după cum crește grâul. Cam târziu, ați zice. Am fost o fire spontană, lăsam totul în voia sorții, eram visătoare, aveam planuri mari cu mine, cu lumea cu care interacționam. Asta până când să încep să mă maturizez cu forța.
Am învățat că oamenii vin și pleacă, la fel cum vine toamna cu ploaia nesimțită și rece, și-apoi te trezești fără să-ți dai seama într-o vară călduroasă și umedă ca n
Stiripesurse.ro
