Trăim în țara lui ”nu-mi pasă”
Scriu articolul ăsta cu nervi de cristal. Cu nervi prețioși, pe care-i cred doar ai mei. Poate poezie, poate realitate. Sunt martor la discuții tâmpite, de genul cine i-a pus, ce-mi pasă mie, nu mi se poate întâmpla mie.
Nu-mi pasă că mulți copii abia dacă au ce mânca și eu mă înfrupt din pizze comandate cu colegii.
Nu-mi pasă de omul pe care-l iubesc suficient încât să sacrific tot ce am ca să ne salvăm.
Nu-mi pasă de oamenii care mor în spitale atâta timp c… citeste mai mult Vezi sursa