Mă uit cu atenţie în spatele rochiei sale de seară şi, împreună cu Oana, încercăm să-i zărim aripile. Dincolo de uşa închisă se aude zogomotul unei fericiri care era atât de sus, încât ar fi putut să nu fie atinsă. E nunta tatălui ei, Gabriel Cotabiţă, omul care l-a convins pe Dumnezeu să arate tuturor că El există! Eliza este la poartă, ca un fel de Sfânt Petru post-modern, aşa cum a fost – înnebunită de durere şi speranţă cât un fir de aţă – la uşa rezervei de spital în care Gabi a plutit între viaţă şi moarte, până când strădania ei – a su
Stiripesurse.ro
