Ce e-n mintea unui anxios? Uf, dar ce nu e! E totul. Totul din trecut. Totul din prezent. Tot ce ar putea fi în viitor. Totul legat de el, totul legat de alții. Tot ce a fost, este, va fi, tot ce ar putea fi.
Până la 31 de ani, credeam că serile când puneam capul pe pernă și-mi veneau în minte scenarii apocaliptice legate de oamenii din viața mea sunt consecințe ale unor zile mai proaste. Gândeam că așa e mintea mea și că aș face bine să-mi alung gândurile sinistre. Le grupam frumușel și elegant sub preș și până la următorul scenariu, totul era mi-nu-nat. Iar eleR
