E o zi toridă de vară şi mintea-ţi joacă feste. Drumul spre metrou devine o aventură. Muncitorii fluieră în voie şi fac incantaţii de injurii şi libidoşenii, parcă întrecându-se în gradul de scârboşenie.
După ce ţi se împotmolesc adidaşii în asfaltul topit, cobori scările. Scoţi din geanta cea de toate zilele o cartelă. Voila! Ai intrat la metrou. Parcă n-a fost chiar aşa de greu, aşa-i? Îţi pregăteşti conştiincios cărţulia pe care ai de gând să o începi, bagi căştile în urechi şi ai pornit spre destinaţie, lipsit de orice deranj vizual şi auditiv.