Când stau aşezat, în amurg, pe fotoliul din bungalowul meu şi contemplu marea, când văd valurile spărgându-se unul după altul, de stânci, mi se întâmplă câteodată să mă simt cu totul neînsemnat şi să mă doresc acasă. Dar eu nu sunt, de fapt, nicăieri “la mine acasă” – o simt tot mai bine pe măsură ce …
Stiripesurse.ro
