Acum doi ani ne-am trezit într-o dimineață de iunie cu un plic. Nu era timbrat, așa că ori cineva vrea să ne vândă casa, ori să ne îmbunătățească broadbandu, ori… Da vecinii noștri și-au amintit ceva. E ziua căsătoriei nostre. M-am uitat lung la bărbatu-meu, și el lung la mine. Uitasem complet. Abia ne revenisem după alte zile de naștere, după campaniile interminabile de corectări și meetinguri, cu valiza jumate despachetată de la un congres și pe cale să fie împachetată pentru altul.