Primele Constituții ale statului modern român au fost precedate de acte cu caracter constituțional:
Declarații de principii (“Cererile norodului românesc”, redactate în 1821, în timpul revoluției conduse de Tudor Vladimirescu)
Declarații de drepturi (“Proclamația de la Islaz”, ca de altfel și celelalte programe revoluționare de la 1848)
Proiecte de reformă (“Constituția cărvunarilor” redactată de Ionică Tăutu în 1822 și “Osăbitul act de numire a suveranului românilor” redactat de Ion Câmpineanu în 1838)
Rezoluțiile Adunărilor ad-hoc din Moldova și Ț