În 1972, filosoful australian Peter Singer publica în revista Philosophy & Public Affairs un eseu care avea să devină unul dintre cele mai influente texte din etica aplicată: Famine, Affluence and Morality („Foamete, abundență și moralitate”). Contextul era criza umanitară din Bengalul de Est (astăzi Bangladesh), unde milioane de oameni se confruntau cu foametea.
Dar argumentul lui Singer depășește acel moment istoric. El formulează o întrebare incomodă, cu bătaie lungă: dacă putem preveni suferința altora fără să sacrificăm ceva de importanță comparabilă, avem obligația morală să o facem?
Textul său este o provocare directă la adresa modului în care trăiesc oamenii din societățile bogate. Singer nu discută despre eroi sau sfinți din punct de vedere moral, ci despre comportamente o…
Stiripesurse.ro
„Foamete, abundență și moralitate”: de ce ar trebui să ne pese mai mult decât o facem
