Samir.
“Ma numesc Samir si sunt din Damasc.
Imi lipseste mult scoala la care mergeam in fiecare zi si care acum nu mai exista.
Uneori, merg cu mama mea sa scormonim prin ruine.
Am gasit bucati din tabla noastra, cateva carti si caiete pe care mama le-a luat. Pot sa jur ca bucata de lemn scrijelita este parte din banca in care am invatat eu. Mama nu ma crede, dar eu imi recunosc scrijeliturile.
Acum, cand fac lectii impreuna cu sora mea, am langa mine bucatica de lemn si, in felul asta, simt ca ii am alat… citeste mai mult Vezi sursa