Noapte de noapte mă trezesc la 1.30
E linişte.
Nu mă gândesc la nimic. Simt doar cum pielea scoate sfârâitul frunzelor arse de arşiţă.
E un sunet surd şi mistuitor.
O ating aşa cum o făcea el. Mă concentrez pe atingere. Când eram copil mă puteam lăfăi în senzaţii fără frica zilei de mâine.
Mă gândesc o vreme cu evlavie la hrana …
