Iată că a trecut încă o săptămână plină. Deși îmi place să fiu tot timpul ocupată și îmi iubesc activitățile de zi cu zi, se pare că vin și momente în care presiunea și stresul mă copleșesc. Nu vreau să credeți că mă plâng, dar uneori se pare că îmi propun să fac mai multe lucruri decât pot face fizic într-o zi. Și când nu reușesc mă cuprinde o stare de tristețe nejustificată. Poate ar trebui să nu mai am zilele progrmate la minut și să îmi las pauze mai lungi între activități. De aici cred eu că vine și starea de tristețe (nu vreau să îi spun
